Principii de proiectare a termoizolaţiei pentru acoperişuri

1. Termoizolaţia cu grosime constantă

θe = - 15 °C θai = + 20 °C, ϕi = 60 % Placă din beton armat Hidroizolaţie 5 mm MONROCK MAX E 160 mm Barieră contra vaporilor (îmbinări sudate/lipite) rd >100 m	θe = - 15 °C θai = + 20 °C, ϕi = 50 % Hidroizolaţie 5 mm MONROCK MAX E 240 mm Barieră contra vaporilor (îmbinări sudate/lipite) rd >100 m Placă din beton armat, grosime 200 mm Coeficient de transfer termic U = 0.16 W.m-2.K-1
θe = - 15 °C ai = + 20 °C, ϕi = 50 % Profile de tablă trapezoidale Hydroizolace 5 mm MONROCK MAX E 180 mm Barieră contra vaporilor (îmbinări sudate/lipite) rd >100 m Tablă trapezoidală 160 mm Coeficient de transfer termic U = 0.24 W.m-2.K-1	θe = - 15 °C ai = + 20 °C, ϕi = 50 % Hidroizolaţie 5 mm MONROCK MAX E 240 mm Barieră contra vaporilor (îmbinări sudate/lipite) rd >100 m tablă trapezoidală (grosime max. 1 mm) 160 mm Coeficient de transfer termic U = 0.16 W.m-2.K-1

 

Exemple de montare a termoizolaţiei pe acoperiş
Fixarea hidroizolaţiei termoizolaţiei	Montarea plăcilor înclinate	Montarea

2. Termoizolaţie cu grosimi variabile

2. 1. Calculul grosimii exacte de termoizolaţie

Într-o structură de acoperiş formată dintr-un strat de izolaţie cu diferite grosimi, coeficientul de transfer termic va varia de-a lungul suprafeţei acoperişului în funcţie de modul în care anvelopa este afectată de modificările grosimii. Un coeficient variabil de transfer termic poate fi înlocuit de o singură valoare prin integrarea valorilor variabile pe întreaga suprafaţă a structurii acoperişului. Modificările grosimii stratului termoizolant trebuie de asemenea luate în considerare la calcularea coeficientului de transfer termic final. Metoda detaliată de calcul pentru straturile înclinate cu secţiuni egale este definită în EN ISO 6946 Anexa C.

1) Structura acoperişului trebuie împărţită în mai multe secţiuni cu forme şi/sau înclinaţii diferite (zone simple în formă de pană)

2) Apoi, coeficientul de transfer termic Uj trebuie calculat pentru fiecare secţiune conform relaţiilor definite în standardul EN ISO 6946

3) În final, coeficienţii de transfer tehnic pentru fiecare dintre secţiuni trebuie utilizaţi pentru a calcula coeficientul rezultant pentru întreaga structură a acoperişului

1) Exemplu de împărţire a unei structuri (ca de exemplu un acoperiş) în secţiuni separate:

Împărţirea suplimentară a unei structuri care permite aplicarea relaţiilor definite în EN ISO 6946 pentru calcularea valorilor U pentru straturi înclinate separate (Figurile 15, 16 şi 17)

2) Relaţiile aplicabile pentru calcularea coeficienţilor de transfer termic pentru diferitele secţiuni ale structurii acoperişului (cu o înclinaţie de maxim 5%) sunt descrise mai jos. Simbolurile sunt aceleaşi în toate exemplele:

• R0 este rezistenţa căldurii transmise prin structură, cu excepţia stratului înclinat (trebuie luate în considerare aerul şi straturile neomogene, dacă există).
• R1 este rezistenţa termică calculată pentru fiecare secţiune, după cum urmează:

R1 = d1 / 1 unde:
d1 jeste grosimea stratului înclinat în cel mai înalt punct iar
λ1 este coeficientul de conductibilitate termică a materialului utilizat în stratul înclinat

a) Formă dreptunghiulară

b) Formă triunghiulară, cu partea cea mai groasă în vârf

c) Formă triunghiulară, cu partea cea mai subţire în vârf

 

3) Coeficientul de coeficient termic rezultant ester calculat după formula: U = (Uj . Aj) / A

2. 2. Metoda simplă

Cea mai simplă şi mai sigură metodă este de a calcula compoziţia pentru cea mai subţire secţiune a structurii acoperişului. Dacă rezultatul îndeplineşte cerinţele, atunci întreaga structură a acoperişului va îndeplini cerinţele.