Cerinţe de proiectare ale acoperişurilor tip terasă

• Acoperişurile tip terasă sunt structuri constructive instalate peste spaţii interioare.
  Acestea sunt supuse intemperiilor şi contribuie la realizarea structurii clădirilor.

• Acoperişurile plate – tip terasă, sunt acoperişurile cu o înclinaţie mai mică de 5°.

• Înclinaţia minimă trebuie să fie de 2 % pe suprafaţa totală a acoperişului şi 1 % la dolie.

• Acoperişurile trebuie proiectate pentru a avea o rezistenţă optimă la tensiune dinamică, acţiuni mecanice şi impact pe întreaga durată de viaţă. Acestea trebuie să împiedice pătrunderea apei şi a umidităţii prin structura acoperişului.

• Acoperişurile trebuie să respecte cerinţele de termoizolaţie definite de standardul C 107 / 2005.

• Acoperişurile trebuie să fie rezistente la coroziune, la acţiunea substanţelor chimice şi biologice, la radiaţii electromagnetice şi la condiţiile meteorologice.

• Proprietăţile acustice ale acoperişurilor sunt stabilite prin calcularea absorbţiei sunetelor propagate prin aer (zgomot aerian), în conformitate cu reglementările aplicabile referitoare la reducere zgomotului.

• Proiectele de acoperişuri trebuie să includă detalii exacte despre materiale şi tehnologia ce va fi utilizată, despre tipul de structură şi condiţiile de funcţionare

• Proiectele de acoperişuri trebuie să specifice dimensiunile şi înclinaţiile secţiunilor de acoperiş, tipul de scurgere şi scurgerea auxiliară cu jgheaburi, culoarele, compoziţia şi grosimea straturilor acoperişului, precum şi datele fizice necesare. De asemenea, trebuie să descrie rosturile de dilataţie, dispozitivele de fixare, componentele şi secţiunile non-standard, dacă există, sarcinile punctuale şi pe suprafaţă, precum şi instrucţiunile de operare şi întreţinere.

• În cazul în care există bariere împotriva umidităţii, trebuie montate şi rigole duble pentru scurgere

• În afară de jgheaburile acoperişului, toate suprafeţele care necesită scurgere trebuie prevăzute cu minim două puncte de scurgere

• Rigolele trebuie incorporate în secţiunea de acoperiş la o adâncime de minim 5 mm.

• Distanţa dintre orificiile de admisie pentru apa pluvială şi margini nu trebuie să depăşească 15 metri

• Distanţa dintre rigolele din jgheaburi sau din dolie şi capetele acestora, sau din separatoarele din jgheaburi / dolie nu trebuie să depăşească 15 m

• Dacă există riscul de îngheţare, rigolele şi jgheaburile trebuie încălzite cu ajutorul unui mecanism de joasă tensiune (24 V) care prezintă siguranţă

Izolare într-un singur strat a acoperişurilor tip terasă, pe structuri portante de beton armat (Figura 1)

Izolare într-un singur strat a acoperişurilor tip terasă, pe structuri portante metalice (Figura 2)

Izolare într-un singur strat a acoperişurilor pe structuri din lemn (Figura 3)

Scurgere auxiliară cu deversare suplimentară (Figura 4)

Exemplu de înclinaţie înspre rigole realizată cu ajutorul plăcilor –  (Figura 5)

Cerinţele pentru acoperişurile tip terasă sunt definite în următoarele standarde:

C 107 – 2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor
P118 – Normativ privind siguranţa la foc a construcţiilor
SR EN 13501 - Clasificarea produselor pentru constructii în functie de comportarea la foc Partea 1 – 5
C 125-2005 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice în clădiri
Normativ privind protectia la zgomot – MTCT
SR EN 13 162 – SR EN 13162:2003 Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din vatã minerală (MW).
SR EN ISO 6946 – Rezistenţă termică şi coeficient de transfer termic – Metode de calcul
STAS 3303/2-1988 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Pantele învelitorilor. Prescripţii de proiectare
STAS 2355/3-1987 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Hidroizolaţii din materiale bituminoase la terase şi acoperişuri. Prescripţii generale de proiectare şi execuţie STAS 10101/21-1990 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de zăpadă STAS 10101/ 20 Acţiuni în construcţii. Acţiunea vântului.