Grosimea termoizolaţiei

Designul şi grosimea straturilor de termoizolaţie sunt stabilite în conformitate cu standardul normativului C 107 – 2005. Acest normativ defineşte valorile minime recomandate şi necesare ale parametrilor referitori al coeficientul de transfer termic UN pentru întreaga construcţie, inclusiv componentele din lemn şi punţile termice incorporate. De exemplu, performanţa termică a lemnului este de patru ori mai slabă decât cea a vatei bazaltice, însă lemnul reprezintă 20% din suprafaţa totală a acoperişului. Din această cauză, cerinţele privind grosimea termoizolaţiei cresc.

Un factor foarte important care influenţează grosimea termoizolaţiei este capacitatea de acumulare a căldurii a materialului izolant. Capacitatea izolantă a meterialului este exprimată de coeficientul de conductibilitate termică λD (W/mK). Cu cât valoare este mai mică, cu atât este mai bună performanţa de izolaţie termică.

Atunci când sunt combinate diferite materiale termoizolante, ordinea în care acestea sunt montate devine foarte importantă. Materialele cu rezistenţă mai mică la vapori sunt utilizate la exteriorul clădirilor. Proiectul de construcţie a acoperişului şi calculele de stabilire a pierderilor de căldură, inclusiv grosimea termoizolaţiei, trebuie realizate de un specialist în domeniu.

Tabelele de mai jos prezintă câteva exemple tipice şi pierderile de căldură.

Comparaţie între proprietăţile de izolare ale diferitelor materiale (vezi tabelul 1MN)

Rezistenţe termice minime ale elementelor de construcţie pe ansamblul clădirii – conform normativului privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor C 107 – 2005

Acoperiş cu două straturi

Acoperiş cu un singur strat

Optiuni de proiectare acoperiş in functie de tip

Termoizolaţia cea mai utilizată la acoperişurile înclinate este cea montată între căpriori. Înălţimea obişnuită a căpriorilor este de 160 – 180 mm iar distanţa este de 800 – 1200 mm. Înălţimea şi distanţele axiale sunt de obicei determinate de calculul de rezistenţă. Pentru a reduce pierderile de căldură, este indicată o grosime cât mai mare a izolaţiei. Acest lucru poate fi realizat prin montarea de straturi suplimentarea de termoizolaţie sub căpriori şi/ sau deasupra căpriorilor. Caracteristicile termoizolaţiei vor depinde de tipul de acoperiş, de condiţiile de la faţa locului şi de metodele de izolaţie.

Clădiri noi opţiuni în funcţie de structura recomandată pentru acoperiş		Acoperiş cu două straturi
		Acoperiş cu trei straturi

Notă: Montarea unui acoperiş cu două straturi prezintă mai multe avantaje: structură compactă, grosimea mai mare a materialelor de izolaţie asigură o performanţă mai bună, montarea membranelor izolatoare permeabile la aer şi a sistemelor de ventilaţie elimină potenţialele complicaţii.

Reabilitări/ renovări	Țiglele existente sunt păstrate
	Țiglele sunt înlocuite Astereala existentă este păstrată
	Și țiglele și astereala sunt înlocuite		Procedură similară cu cea pentru clădirile noi

Modalităţi de creştere a grosimii izolaţiei dintre, de sub şi de peste căpriori

Structura termoizolaţiei 240-320 mm:

1. Strat de etanşare cu orificii de difuzie 2. Termoizolaţie Airrock ND (AIRROCK LD) grosime între 40 – 80 mm (deasupra căpriorilor, între scânduri) 3. Termoizolaţie Airrock ND (AIRROCK LD) cu o grosime între 40 – 80 mm (între căpriori) 4. Barieră contra vaporilor 5. Termoizolaţie Airrock ND (AIRROCK LD) cu o grosime între 40 – 60 mm (sub capriori între scânduri sau pe un grilaj de tablă) 6. tavan

Secţiune transversală: streşini – coamă Izolaţie între şi sub căpriori